ich bin deutschland

filme cu vampiri

n-am mai vazut un film cu vampiri de mult timp. nici nu ma dau in vant in mod deosebit dupa ele. recunosc, "interviu cu un vampir" sau cum se numea, ala cu tom cruise si brad pitt, e un clasic bine facut al genului. asta pentru ca e foarte romantic dar in acelasi timp foarte decent, in sensul ca trateaza cu respect subiectul. ca si "dracula" al lui ford coppola. dar cam atat. oricum, cand le-am vazut pe amandoua eram la varsta la care astfel de romantisme dark merg de minune. dar asta doar pentru un film sau doua. si care sunt bine facute. insa ma plictisteste ce se intampla acum, cu seriile astea de care tot aud si vad (refuz sa ma uit cap-coada la asa ceva, am vazut diverse secvente si am cascat de plcitiseala), in care, din ce imi pare, un soi lesinat de vampirism erotico-pseudo-emo se vrea adus in modernitatea zilelor noastre si in banalitatea unei lumi college movie like (asta pentru cresterea impactului partii dark, prin contrast, smecherie ieftina) pentru a mai pipera putin vietile plictisite si tanjind dupa o spiritualitate la indemana si consumista ale puberilor si adolescentilor americani(zati). doar niste alte filme (sau doar niste alte seriale) cu tineri americani, doar ca sunt cu vampiri... uuuu, ce profund, ce intens... i'm bored...
de fapt de la ce am pornit cu filmele cu vampiri: ce ma irita superficial si ma amuza e ca muzica pe care o ascult in ultimul timp atunci cand (adica mai mereu) imi jelesc iubirea pierduta si cand mi-o legan, bolnavicios de nerealist, inauntrul meu, in inchipuire (ca si cum as sterge praful de pe un cadavru), ma rog, in starea asta de spirit, muzica respectiva, zic, ma pomenesc ca dau de ea pe coloana sonora a nu stiu carei sforaieli "crepusculare" de genul celei de care ziceam mai sus. editors, florence and the machine sunt cele mai bune exemple. niste domni si doamne care canta f bine. ma indragostesc de cate o melodie, doua de la dumnealor, le ascult, le las sa lucreze, lucrez si eu cu ele, nu trece o spatamana si descopar (pe net, de obicei pe youtube) ca fix melodiile alea sunt pe coloana sonora a filmului x sau episodului y din filmul z (cu bampiri la varsta cosurilor). bine, asta nu ma impiedica sa le ascult in continuare cu acelasi efect. dar e ciudat. sau nu? doar explicabil: intensitatea muzicii da o aura nemeritata unor astfel de productii si ajuta la vanzari, banuiesc.
ca tot veni vorba de filme cu vampiri si coloanele lor sonore, cel mai tare film cu vampiri (dupa "umbra vampirului", care e intr-o categorie proprie), ramane "nosferatu" din 79, cu isabelle adjani, pe care l-am vazut acum vreo 7 ani si pe a carui coloana sonora am auzit (alaturi de cel mai bine folosit - intr-un fel f "twisted", ce-i drept, wagner, cu aurul rinului) o formatie germana destul de obscura (nu-mi amintesc numele) pe care cred ca si dead can dance sau joy division au ascultat-o la un moment dat :) ... f tare.