numele lucrurilor

"Without the heart there cannot be understanding between the mind and the hand."

"la inceput a fost Cuvantul", cica... unde ne situam intre definire excesiva si ascundere a adevarului, intre fuga dupa (pentru) sau, dimpotriva, de cuvinte? mai e si o a treia varianta: fuga in spatele cuvintelor, adica un soi pervers de minciuna fata de sine si de ceilalti, cu o multime de grade si nuante.

"and the truth will set you free", cica... dar care e adevarul? cand stim ca am ajuns la adevar? poate ca singura certitudine privind adevarul e aia privind adevarul tau, pentru ca singurul certificator ultim al adevarului este a simti ca ceva e sau nu adevarat, in tine. sau nu? (pentru ca simtirea nu e imuabila, pe cand adevarul este). deci ... nu. nici asta. si ce rol au cuvintele in povestea asta? cateodata cuvintele doar incurca. cateodata. iar atunci poate au dreptate cei care spun ca singura certitudine e aia revelata. (intelegand revelatia ca pe o supra-simtire, in sensul nu de "meta", ci in sensul ca acea simtire te traieste pe tine, nu o mai traiesti tu pe ea). e o experienta de tip religios. cu si fara ghilimele.

pana una alta, adevarul nu se afla in afara vietii. asa ca a trai gandind si a gandi traind (in cat mai multe grade si nuante) e cam singura varianta la indemana.

am uitat sa zic, toata vorbirea asta nu se situeaza nicidecum intr-o teoretizare "gnoseologica". ma refer doar la raportarea unora sau altora fata de propria viata sentimentala :).

completare

am tot zis ca pun aici ce am gasit dupa ce am cautat (ca nu m-am lasat si am cautat atunci) acea formatie de pe coloana sonora a filumului nosferatu, de care vorbeam in postarea cu filmele cu vampiri. asta e chiar melodia folosita in film: