stick figures

siluetele alea figurative gen de pe usa de la closet "ladies" & "(gentle)man", sau cum mai sunt in anumite descrieri grafice de pozitii sexuale sau in unele semne de avertizare.... v-ati prins la ce ma refer. anglofonii le numesc stick figures, cred. nu-i asa ca sunt f poetice? acesti jane si john doe ale artelor vizuale, acest punct zero al umanitatii care se schematizeaza pe sine :)). vesnic aceiasi, la fel de seriosi, de senini, de ghidusi, de tragici, de inocenti si perversi, toate in acelasi timp, intotdeauna, indiferent ca se electrocuteaza, se apleaca periculos pe fereastra trenului, fac sex doggy style, parasesc incinta pe scara de incendiu sau vegheaza ca niste garzi elvetiene papalitatea sacrosanta a lui no 1 si no 2 exercitate in incaperi separate de baieti si fete. si mai ales, intotdeauna foarte discreti dar imposibil de trecut cu vederea. ceva mai simpatic nici ca poate fi. se pot spune povesti de viata prin stick figures, chiar daca nu au fata. stick figures se misca, deci spun o poveste. si o fac intr-un mod atat de delicat si simplu. pentru ca ce schematizeaza nu este doar corporalitatea, ci trairi, intamplari, posibilitati, optiuni existentiale, angoase, iubire, prostie, ura, invidie, dispret, maretie s.a.m.d. s.a.m.d. ne identificam cu ele. toti.
cred ca gopo cel genial cand si-a creat omuletul, s-a inspirat din stick figures. stick figures sunt copilaresc de simple si cu posibilitati infinite, neavand fata sunt universale, iar asta cred ca le face grozave.

Un coleg mi-a citit la serviciu chestia asta, alaltaieri, de pe net, un blog (nu stiu exact de unde). Mi- a placut tare mult, ajunsa acasa am cautat-o si cu surprindere am gasit-o pe destul de multe (fata de asteptarile mele) bloguri, forumuri etc. (io credeam si speram ca e din vreo carte sau asa ceva, dar pana acum, n-am gasit vreun punct de reper, chiar si la cea mai veche "prezenta" gasita de mine in spatiul virtual - pe un blog, in 2009 - era "semnata anonima" - "autor necunoscut"). Se pare ca e una din acele chestii care circula pe net si mi-a placut atat de mult ca o s-o fac sa circule si la mine. Mi se pare literalmente geniala si inca am dubii ca nu e din vreun volum, poate de Marin Sorescu? :) Oricum ar fi, ca face parte din "literatura culta" sau din cea "populara", e o bijuterie.

VOILA:

"Discutie intre doi embrioni umani (gemeni in burta mamei)

- Si tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.
- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric.
- Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista.
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!"

HOPE YOU'VE ENJOYED IT :)

Banuiesc ca acela care a scris-o crede in Dumnezeu... :D.

Sau s-a gandit la mitul pesterii... :)