sâmbătă, 21 ianuarie 2012

mi-e frica de dan diaconescu

mi-e frica de alegeri. pana acum 3 minute ma distra la modul reflexiv si contemplativ ce se intampla zilele astea la noi in tara. am convingerea personala ca ce se intampla e instrumentat cu ajutorul sau la indemnul unor forte externe scenei politice romanesti, iar cei pe care ii vedem deocamdata la TV  sunt doar pioni (cu stirea lor sau fara). si urmaream la tv protestele, comentariile diverselor televiziuni, manipularea intr-o directie sau alta, mai subtila sau mai grosiera, care transpare din ce se intampla. poporul roman e zilele astea ca un rebel fara cauza. ei bine, mi-e frica de cauzele-aberatii care pot aparea, dincolo de cele "pregatite"... am vazut ca partidul poporului a facut un soi de manifestatie "in doors", asemanatoare cu o slujba a vreunui vindecator american sarlatan. dan diaconescu e un un soi de william hearst la o scara meschina, diabolic si rudimentar. il respect si imi repugna, in acelasi timp, pentru ca a stiut sa faca bani din prostia si mizeria omeneasca. nu ma tem ca ar vota lumea cu el, suficient cat sa castige eventuale alegeri care ar avea loc maine. nu cred ca suntem atat de microcefali.  ma tem insa ca, de teama sa nu castige PP, lumea va vota cu oricine altcineva actualmente existent. singura chestie care ma "linisteste" nitel este ca, tot in convingerea mea personala, se "pregateste" o alternativa politica nou nouta, construita special pentru acest moment, care moment la randul sau a fost construit sa dea jos actuala putere. spre interesul nostru, al poporului, sau nu, nu stiu ce sa zic. nu stiu cat de patrioti si realisti sunt actualii si potentialii (ma refer mai ales la cei care stau in penumbra, inca) nostri conducatori. e clar ca traim vremuri interesante, e clar ca actuala putere si-a pierdut mult din sustinerea externa pe care o avea. sunt curioasa, insa: cat de patrioti sunt acesti potentiali alternativi care (sper eu) exista? sper ca cei care, din afara si dinauntrul tarii, pregatesc sau exerseaza schimbarea actualei puteri, sa aiba, macar, tot tacamul pregatit: nici actualii, nici fostii nu sunt mai breji, asta e clar. atunci, incotro? cine? ar fi aproape providential sa apara din pamant o forta noua, in acelasi timp capabila sa ia voturi si sa conduca tara noastra. iar in providenta nu cred. doar in aparenta ei..:). astept cu maxima curiozitate ce fatza va avea "providenta". iar pana atunci, mai am accese de angoasa semi-amuzate cu d-alde dan diaconescu sau gen...

luni, 16 ianuarie 2012

victorian age





i'm in a victorian period: i've come to this conclusion: basically, i deserve to get no less than i am fully capable and willing to give: genuine and intense passion and devotion. it doesn't work any other way. if, intelectually, i can manage to get that myself to myself, if, spiritually, i sometimes pendulate between various aspects of - actually - a same kind of different as me, my soul needs that kind of relating to alterity:  genuine and intense passion and devotion. the beauty of it is that it has such an integrating power, that it can nourish the whole and be nourished by it. the ugly part of it is that, unlike the other two, it cannot really function  in solitude. other than that, victorian style is one of my favourite ;)... - even if i consider myself a surrealist punck rocker, deep down inside :)) - it has so much grace and elegance... (although it is not approachable on a daily basis... it is pretty expensive and pretentious). but clothes and accesories aside, i am truly a modern victorian girl. and i think every one of us is.:P