doar 3,2 pixeli. si totusi, e frumoasa :)
Astazi tristetea a stat sub val:). Nu m-a muscat. Astazi a fost blanda.
Robot psihosomatic.
Spunea ceva de niste brate, mai demult.
Despre crescut perechi de brate.
Aripile cresc mai lent?
Ce stiti voi despre privirile, despre rujurile si sunetele mele...
Tot ce trebuie sa stiti, nimic mai mult.
Tu stii prea multe.
Ca intr-un siciriu ingust, vertical, m-am miscat in fata ta, pana mi-am ascuns, de necaz, aripile.
Est, vest, haotic.
Sud, imposibil.
Nord, unde este mangaierea?
Ma voi imbraca in alb si imi voi lasa parul despletit, fara sa estetizez (ok, poate doar o secunda).
Voi dormi un somn ecumenic.
Eu sunt Lizuca, mata esti Patrocle.
Nu trebuie sa-ti fie frica de bursuc, duduie Lizuca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentezi?